Originea numelui localităţii e nesigură. Prima datare e din 1247. Numele se scrie în mai mult forme Ponula, Kisponula(1379), Ponyala, Panyola(1382) şi Panyla. Panyola a fost locuită probabil înainte de cucerirea ei de către huni. Oamenii care s-au ocupat de vânătoare, pescuit şi agricultură, au găsit condiţii favorabile de trai.Panyola se situează pe Câmpia Sătmarului, între Tisa şi Someş, pe malul drept al Someşului, la 12 km sud de la gura râului. Lângă comună curge Turul.
Panyola

Primăria comunei Panyola
str. Szombathelyi nr. 12.
4913 Panyola,
Telefon.: +36-44/363-407
E-mail: panyolaonk@panyola.hu

Primar: Muhari Zoltán
4913 Panyola, str. Csonkavég nr. 52.
Telefon: +36-30/475-9240
E-mail: muhari@panyola.hu

Viceprimar: Lakatos Béla
4913 Panyola, str. Mezővég nr. 65.
Telefon: +36-44/361-266

Secretar: Dr. Varga Pálné
4900 Fehérgyarmat str. Deák F. nr. 33.

Dragă vizitator!

Vă salut cu drag pe site-ul localităţii Panyola.
Cu toate că este caracterizat cu o localizare unică acest mic sat din judeţul Szabolcs-Szatmár-Bereg, cu câţiva ani în urmă foarte puţini erau care l-ar fi găsit pe hartă. Datorită însă creşterii renumelui judeţului, emisiunilor care prezintă atracţii turistice, a articolelor apărute în presă şi Festivalului Sătmărean din august, care atrage mulţi vizitatori, această regiune devine tot mai cunoscută. Cei care au gustat deja Panyolai Elixír, sau au vizitat pălincăria renumită, pot relata că aşezarea şi caracteristicile satului, atmosfera liniştită a ei sunt unice.
Satul este traversat de 3 râuri, Tisa, Someşul care curge sub grădini şi Turul Bătrîn. Mult timp a fost izolat, ciudat acest sat, deoarece până la începutul secolului XX. nu s-au făcut colonizări, astfel localnicii şi-au putut păstra limba, obiceiurile şi tradiţiile pure.
Într-adevăr, aceasta se simte şi în prezent, pentru cel sosit din oraş, parcă s-ar fi oprit timpul. Prietenul meu, care e ghid, mi-a povestit că cei din oraşele mari, pentru a se rupe de zgomotul şi viteza accelerată de viaţă vizitează cu drag triburile ascunse din Thailanda şi Borneo, să se întâlnească cu oameni apropiaţi de natură, se odihnesc în nisipul Saharei sau eco – lodge-ile din pădurile din Brazilia, sau călătoresc în Ardeal, ca să vadă oameni sinceri, cu feţele brăzdate de muncă, să simtă mirosul pâinii proaspăt coapte, să se odihnească în fân, să cunoască ospitalitatea şi înţelepciunea localnicilor.
Deci, în Panyola se găsesc toate astea, în afară de dunele de nisip şi pădurile tropice. (în loc de dune în nisipul din curbele Tisei vara se poate face baie, plajă, pescui). De ce trebuie deci, să mergem pentru bani mulţi pe meleaguri depărtate pentru a avea impresii necunoscute, feţe care par simpatice la prima vedere, când la câteva sute de kilometri îi putem găsi;
Dragă vizitator, dacă ai ajuns în multe locuri din lume în Asia, Africa, sau dacă nu ai avut posibilitatea să vezi cele de sus, e timpul să ne vizitezi şi să ai parte dintr-un pic de “exotic” unguresc.
În întroducere v-am salutat pe site-ul nostru, dar doresc din inimă să vă spun personal “Bun venit în Panyola!”

Originea numelui localităţii e nesigură. Prima datare e din 1247. Numele se scrie în mai mult forme Ponula, Kisponula(1379), Ponyala, Panyola(1382) şi Panyla. Panyola a fost locuită probabil înainte de cucerirea ei de către huni. Oamenii care s-au ocupat de vânătoare, pescuit şi agricultură, au găsit condiţii favorabile de trai.
Panyola se situează pe Câmpia Sătmarului, între Tisa şi Someş, pe malul drept al Someşului, la 12 km sud de la gura râului. Lângă comună curge Turul.
Peisajul mai păstrează puţin din vechea imagine, dar datorită muncii omeneşti de transformare a naturii s-a schimbat mult şi în bine, şi în rău.
Vecini:
Olcsvaapáti în nord – vest,
Kisar în est,
Kérsemjén în sud – vest.
La nord curge râul Tisa, la sud – vest Someşul.
Tot aşa ca în tot judeţul, şi în comună o problemă importantă e lipsa locurilor de muncă. Pentru reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai majoritatea locuitorilor se ocupă de agricultură.

Solul, flora şi fauna localităţii Panyola

Din podmolul depus de către râul Someş şi Tisa, pe malul acestora solul este foarte fertil, bogat în minerale, mai ales potasiu, fosfor şi azot. Pe malul Turului însă, solul este neporos, argilos. Pe terenurile mâloase, pot avea recolte mai mari, numai prin adaosul de nutrienţi. Terenurile fertile au crescut şi prin canalizarea locurilor cu apă

Flora, datorită apei din rîuri a fost bogată. Pe lângă stejarul de mlaştină şi ulmul se găseşte şi carpenul, aninul, salcâmul şi plopul.
Câmpia Someşului se situează în clima rece, moderat uscată (vară răcoroasă, iarnă rece).
Tisa este cel de al doilea râu, ca mărime în Ungaria. Originea numelui nu se ştie sigur, poate înseamnă noroios, nămolos, în care se găseşte verbul a topi de origine indoeuropeană.
Tisa adună apele din partea estică a Carpaţilor.
Someşul este afluentul stâng al Tisei, originea numelui nu se ştie nici în prezent. Someşul este cel mai podmolos râu al ţării. Apa în partea superioară la cea mai mică creştere de nivel devine gălbuie, tulbure.
Numele Turului provine din cuvântul bou primigenius, de origine slavă antică. Râul izvorăşte din Transilvania, din munţii Oaşului de lângă Negreşti Oaş. Istoria Turului se leagă foarte mult de viaţa oamenilor de aici. Ei au băut din apa râului, şi-au spălat rufele, cânepa, au pescuit, au făcut baie. În apă şi pe mal au trăit multe specii de rozătoare şi animale sălbatice, râul fiind viu şi înviorător.